Organizarea economică actuală se bazează pe raritatea lucrurilor: cu cât o resursă este mai rară, cu atât ea este mai scumpă (este considerată mai valoroasă). Acesta nu este un adevăr general valabil, ci doar o teorie inventată, care aduce beneficii majore anumitor categorii economice. De aceea unii oameni muncesc pe rupte pentru a obține banii necesari pentru... mașini de lux, metale prețioase și multe altele asemeni acestora. Dar ce valoare ar mai avea toate astea în lipsa unor resurse care se găsesc permanent și peste tot, cum ar fi: aerul, apa. plantele, energia soarelui? La fel am fost învățați să punem problema și în relațiile interpersonale: apreciem persoanele „scumpe la vedere”, care nu ne acordă prea multă atenție și interes, în timp ce oameni care muncesc permanent și din greu pentru bunăstarea noastră par a nu avea pentru noi prea mare valoare (adesea e cazul părinților și al altor persoane care ne iubesc necondiționat și ne sunt alături în orice situație). Așa se face c
De ce e atata lume saraca si disperata? Pentru ca ii lipseste un anumit tip de instructie si educatie in ceea ce priveste bogatia (resursele de orice fel). Pentru a fi inconjurat de abundenta de resurse, este necesara parcurgerea a 2 etape majore, si anume: dobandirea resurselor si pastrarea resurselor. Despre prima etapa as adauga doar ca poate fi parcursa in mai multe moduri, mai mult sau mai putin solicitante, cum ar fi: mostenirea unei averi, castigarea din pura intamplare (noroc chior) sau forma cea mai intalnita, obtinerea sa in schimbul renuntarii la altceva: la timpul dedicat muncii, la o parte din noi insine sau la beneficiile potentiale aduse de o idee pe care o avem si altele de acest gen. Tot aici trebuie mentionat faptul ca in cadrul sistemului nostru public de instruire tinerii capata ceva cunostinte doar despre modul in care pot accede la astfel de resurse, concret cum sa obtina o plata pentru munca lor, cu accent pe cresterea veniturilor prin cresterea calitatii